ISTORIC
*Indicii despre diabetul zaharat se găsesc încă de acum 3000 de ani în celebrele documente găsite la Teba (Ebers). Aracticus din Capadocia este primul care izolează acum peste 2000 de ani diabetul ca boală. Ulterior Avicenna (în jurul anilor 1000), Thomas Willis (1648) şi Claude Bernard (sec.XIX) circumscriu treptat simptomatologia clinică şi biologică a bolii. În 1869 Langerhans descrie existenţa în pancreas a unor formaţiuni de celule cu aspect particular faţă de restul ţesutului pancreatic care au fost denumite ulterior insulele Langerhans. Mai târziu, s-a descoperit că acestea au rolul unor glande de tip endocrin şi sunt formate din mai multe tipuri de celule. În 1885 Von Mehring şi Mikovsky descriu apariţia diabetului după extirparea totală a pancreasului la animale (pancreatectomie). Ulterior, Minkovsky, prin ligatura pe canalele excretoare ale pancreasului demonstrează că deşi pancreasul se distruge, diabetul nu apare atâta vreme cât insulele Langerhans rămân intacte : deci la originea diabetului se găseşte distrugerea insulelor Langerhans care secretă insulină.
*O contribuţie deosebită care face din el descoperitorul insulinei, o aduce în 1921 savantul român Paulescu, care reuşeşte să extragă din pancreas o substanţă numită de el “pancreină”, cu acţiune de scădere a glicemiei în sângele câinelui fără pancreas (acţiune hipoglicemiantă). Paulescu, elevul diabetologului fancez Lancereaux, profesor la facultatea de medicină din Bucureşti-titular al catedrei de fiziologie-şi-a început lucrările sale încă din 1916. Din nefericire, lucrările au fost întrerupte din cauza războiului.El îşi face cunoscute descoperirile sale la 31 august 1921 în “Archives Internationales de Physiologie”, Liege, sub forma articolului intitulat: “Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive”.
*La 10 aprilie 1921, Paulescu a obţinut din partea Ministerului Industriei şi Comerţului din România brevet de invenţie cu nr.6 254 intitulat “Pancreina şi procedura fabricării sale”. Paulescu descoperise insulina şi făcuse cunoscut lumii şi descoperirea sa.
*Tot în 1921, chirurgul Banting şi studentul în fiziologie Best încep să lucreze experimental în scopul descoperirii Promonului cu acţiune hipoglicemiantă secretat de pancreasul endocrin. Rezultatele cercetărilor lor sunt comunicate în "Physiologicul Journal Club" la sfârşitul anului 1921 şi publicate în "Journal of Laboratory and Clinical Medicine" în Februarie 1922; cunoscut la început sub numele de "insletină" (denumirea iniţială dată de Banting şi Best) denumire schimbată apoi în insulină de McLeod, acest hormon este acela care a modificat evoluţia bolii diabetice.
*Primul bolnav tratat cu insulină a fost în spitalul din Toronto-o comă diabetica la un tânăr-la 11 ianuarie 1922.
*În 1923, Banting şi McLeod primesc premiul Nobel pentru descoperirea insulinei, făcându-se astfel o mare nedreptate lui Paulescu şi Best. Paulescu era de fapt primul descoperitor al insulinei şi deci merita premiul Nobel.
*Descoperirea insulinei a însemnat o revoluţie în evoluţia şi tratamentul diabetului (formă care se echilibrează numai cu insulină).
*Această boală care până la descoperirea insulinei era considerată mortală, a devenit compatibilă cu viaţa cvasi-normală în condiţiile respectării indicaţiilor de regim şi tratament.
*În anii 1948-1956 Sanger descoperă formula insulinei (era formată din două lanţuri de aminoacizi lanţul A de 21 aa şi lanţul B din 30 aa unite între ele prin punţi diculfidice). În 1967, Steiner descoperă precursorul insulinei -proinsulina- din care se formează insulina.
*Insulinele preparate astăzi sunt cu mult deosebite de cele preparate iniţial, în ultimii ani fiind introduse în terapeutica insulinei umane preparate genetice. S-au introdus, pe baza unor cercetări recente, care demonstrează caracterul imun al acestei boli, o terapeutică antiimună cu rezultate bune în unele cazuri. Dacă realitatea este confirmată, s-ar putea ca prin vaccinuri specifice să se prevină această boală.
Nicolae Paulescu