DIABETUL ZAHARAT
Diabetul zaharat este o boală metabolică, a cărei frecvenţă este în continuă creştere. Se consideră că pe suprafaţa globului sunt aproximativ 60-80 milioane de diabetici. Numărul mare de bolnavi de diabet zaharat se datorează, printre altele, creşterii factorilor capabili să ducă la apariţia bolii, cum ar fi mai ales supraalimentaţia în general, supraalimentaţia cu alimente dulci în special, în plus sedentarismul, stresul psihic. Se apreciază că la un diabetic cunoscut există 1-2 diabetici care nu-şi cunosc această boală, care de mai multe ori evoluează vreme îndelungată fără semne alarmante. De aceea în prezent se organizează depistarea diabetului zaharat în faza precoce, îndeosebi la rudele de sânge ale diabeticilor, la obezi, la femeile care au născut copii mai grei de 4000g etc.
Câteva probleme ale diabetului zaharat:
-diabetul zaharat este o boală care poate să existe fără ca bolnavul să acuze vreo tulburare. Atunci când au apărut semne, ca poliuria[1], polidipsia[2], polifagia[3], slăbirea în greutate, boala se află într-un stadiu foarte avansat. Deci nu este adevărat că nu ai diabet zaharat fiindcă nu urinezi mult şi nu bei multă apă;
-diabetul zaharat nu poate fi infirmat prin faptul că glicemia este normală dimineaţa înainte de a mânca; în caz că se suspectează existenţa unui diabet zaharat într-un stadiu precoce este necesar să se facă proba de încărcare cu glucoză (testul de toleranţă la glucoză);
-este foarte important ca diabetul zaharat să fie descoperit într-un stadiu cât mai incipient. De aceea, mai ales cum sunt rudele de sânge ale diabeticilor, obezii, femeile care au născut copii de 4000g sau mai mult, cei care au avut accident vascular cerebral, infarct miocardic, care au sau au avut litiază biliară să se prezinte la medic pentru control clinic la laborator. Toate persoanele care prezintă riscul de a deveni diabetice trebuie, în primul rând, să-şi menţină o greutate cât mai apropiată de cea ideală, să nu abuzeze de alimente dulci;
-diabetul zaharat are în general un tratament foarte bun , pe care-l stabileşte medicul. Acest tratament este bun numai atunci când bolnavul îl respectă, când cooperează la tratament şi va coopera cu atât mai bine cu cât are mai multe şi mai bune cunoştinţe despre boala sa;
-persoana care are un diabet zaharat bine tratat practic nu se deosebeşte de nediabeticul sănătos, astfel se expune cu bună ştiinţă unor complicaţii foarte grave;
-orice medicament antidiabetic nu are nicio valoare fără respectarea regimului alimentar indicat;
-un diabetic se consideră că se tratează bine, atunci când pe langă o stare generală bună, are o glicemie pe nemâncate între 120-130mg%, o glicemie în orice moment al zilei care să nu depăşească 160-170mg%, nu are glicozurie[4] şi cetonurie[5] şi are o greutate corporală apropiată de cea ideală (diabeticul obez este un diabetic care nu se tratează corect).
[1].Creşterea cantităţii de urină eliminate în 24 de ore, peste 2-2.5l. Sunt bolnavi cu diabet zaharat care elimină 6-7 litri în 24 de ore.
[2]. Consumul unei cantităţi crescute de lichide în 24 de ore. În mod normal se consumă 1,5-2,5l lichde în 24 de ore.
[3]. Ingerarea unei cantităţi crescute de alimente.
[4] .Prezenţa glucozei în urină. În mod normal nu există glucoză în urină. Ar fi mai corect să se spună glucozurie, dar termenul folosit este cel de glicozurie. În mod greşit se vorbeşte de zahăr în urină, pentru că, de fapt, nu este vorba de zahăr, ci de glucoză, ceea ce nu este unul şi acelaşi lucru. Glucoza este un monozaharid, iar zahărul sau zaharoza este un dizaharid. Daca se adaugă zahăr în urină, reacţia pentru identificarea glicozuriei va fi negativă. La diabetici, glucoza apare în urină, când glicemia depaşeşte 180 mg%.
[5] .Prezenţa corpilor cetonici în urină. În mod normal nu există corpi cetonici în urină.